Asociația S’ART Companie de creație contemporană în colaborare cu Arte Bar, prezintă în data de 22 februarie de la ora 20.00 spectacolul Hârtii, ursuleți și fete de Ana Cucu Popescu în regia lui Florin Caracala.
Evenimentul va avea loc la Arte Bar, strada Horia nr. 8, iar prețul unui bilet va fi 10 ron.
Pentru mai multe informații și/sau rezervări ne puteți contacta la nr. de telefon 0747947833 sau 0736593307.
În distribuție: Alina Mindru, George Cocos, Andreea Spătaru, Dumitru Georgescu, Iustin Surpănelu, Alexandra Cantemir
Regia: Florin Caracală
Graphic design: Ioana Bodale, Iustin Surpanelu
Video: Andrei Cozlac
Costume: Ioana Lefter, Ioana Bodale
„Am empatizat cu textul din două motive: deși prezintă o extremă a stâlpului societății (familia), care de multe ori, în timpul repetițiilor, mi s-a părut oarecum o situație patologică și ușor nedemnă de pus în scenă, textul reprezintă totuși o situație de familie foarte posibilă. Al doilea motiv ar fi că e o sursă teribilă de umor care în context contemporan nouă, atât de necesară. Spectacolul oferă, strict pentru cine vrea, un semnal de alarmă asupra familiei.” – Florin Caracala
Ana Cucu Popescu a terminat Facultatea de Teatru și televiziune, UBB, Cluj Napoca, secția Teatrologie. În prezent este studentă în anul 2 la Masteretul de Filmologie – Dramaturgie, ce aparține de aceeași facultate. Este membru fondator al asociației Teatru 2.0, o companie teatrală particulara, ce își are sediul, momentan, la Fabrica de Pensule, Cluj.
A început să scrie texte de teatru în vara dinaintea celui de-al doilea an de facultate, participând la proiectul de practică teatrală de la Târgu Mureș.
„Hârtii, ursuleți și fete…Îl consider a fi primul text scris de mine vreodată. Pe noi ne-au învățat un lucru foarte bun, la școală, și anume să fim atenți la tot ce e în jurul nostru și să ne luăm materialul brut din concret. Și cam asta am făcut și eu cu Hârtii, ursuleți și fete. De exemplu plusofilia chiar există. Citeam la un moment dat o carte de psihologie și am dat peste chestia asta. La fel a fost și cu scena în care e exorcizat Flaviu. Citisem despre un băiețel obez pe care îl duseseră să fie exorcizat, în mare parte pentru că era obez și pentru că nu mai știu ce mărunțiș făcuse. Am scris acest text pentru examenul de Dramaturgie scenaristică din anul 2 de facultate. Mesajul este unul extrem de simplu: devenim inumani. Eu aș merge până într-acolo încăt să spun că l-am vrut a fi un semnal de alarmă, pentru că mi se pare dezgustător efectul pe care societatea contemporană îl are asupra individului. Fiecare refulează cum poate, de cele mai multe ori, în moduri stupide, iar la final e cu încă o fărâmă „mai puțin om”.” – Ana Cucu Popescu