cultura in Iasi,iasi, cultura, date de contact, istoric, Universitatea de Arte

Adresa: Str. Horia 7-9, 700126, Iaşi
Tel.: 0232 212549, Fax: 0232 212551
E-mail: enescu@arteiasi.ro
Web: http://www.arteiasi.ro/

Scurt istoric
Invăţămantul ieşean de artă işi semnalează apariţia in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci cand autorităţile au simţit nevoia imperioasă a iniţierii unui asemenea proces. Iniţiativa a aparţinut lui Mihail Kogălniceanu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice din Moldova. Intr-un raport adresat autorităţilor din acea vreme, el definea rolul artelor in formaţia şi educaţia unei naţiuni: "artele nu pot progresa decat cand sunt deopotrivă protejate şi incurajate de governăminte”.

La 1 octombrie 1860 , primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, semna decretul de infiinţare a primei şcoli de invăţămant superior din Ţările Romane – Şcoala de Muzică şi Declamaţiune de la Iaşi. 26 de zile mai tarziu, iau fiinţă Şcoala de sculptură şi pictură şi Muzeul Naţional de Pictură.

Pe 6 octombrie 1864 , tot Cuza aprobă Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune , ce se compunea din două şcoli, una la Iaşi şi alta la Bucureşti. Pe 23 octombrie al aceluiaşi an, se aprobă Regulamentul pentru Şcoalele naţionale de Arte Frumoase, secţiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură şi arta grădinilor, revizuit ulterior in 1869 şi 1883 .

Primele Regulamente au fost imbunătăţite constant, aria de studii diversificandu-se consistent in decursul anilor. In acest sens, anul 1907 marchează o dată importantă, in acest an infiinţandu-se şi secţia de teoria muzicii, alături de cele de canto, instrumente şi artă dramatică. Concertele de muzică de cameră, spectacolele de teatru, ca şi microstagiunile orchestrei simfonice, numărul lor, dar mai ales calitatea lor, probată de repertoriul aprobat, demonstrează că şi Conservatorul din Iaşi ajunsese la maturitate.

Intre 1917-1918 , George Enescu, personalitate de prim rang in lumea muzicală naţională şi internaţională, reuneşte sub bagheta sa, in cadrul unei orchestre simfonice de o excepţională valoare, muzicienii recunoscuţi ai Iaşului, in mare parte profesionişti ai Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune, a cărui conducere onorifică o acceptă.

In anul 1931 , Conservatorul şi Şcoala de Arte Frumoase sunt ridicate la rangul de Academie printr-un decret al lui Nicolae Iorga. In acelaşi an, George Enescu acceptă propunerea ca Academia de Muzică şi Artă dramatică din Iaşi să-i poarte numele şi este numit, la iniţiativa corpului profesoral, rector de onoare pe viaţă.

In 1948 , reforma invăţămantului uneşte instituţiile de invăţămant artistic sub o singură cupolă, a Institutului de Artă, care, la Iaşi, cuprindea facultăţile de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Perioada 1950-1960 a marcat negativ dezvoltarea firească a invăţămantului artistic ieşean, prin reorganizări instituţionale greşit direcţionate, despărţind domeniile artelor, evoluţiile lor ulterioare fiind diferite.

Conservatorul de Muzică, ce se reinfiinţează in anul 1960 , devine insă, incetul cu incetul, un pol important in viaţa artistică. In 1977 , se includ Artele Plastice in structura Conservatorului, iar intre anii 1990 -1991 , Teatrul. Anul 1992 reuneşte cele trei domenii ale artei sub titulatura de Academia de Arte "George Enescu”.

Transformările produse după 1989 in Romania au determinat o regandire şi restructurare a invăţămantului artistic, centrul cultural ieşean incepand să-şi redobandească prestigiul.

In 1997 , instituţia, printr-o hotărare a Guvernului Romaniei, primeşte numele de Universitatea de Arte "George Enescu” şi cuprinde: Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru, Facultatea de Interpretare muzicală şi Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design.