cultura in Iasi,agenda zilei,teatre,film,muzee,iasi,concerte,filme

Adresă: Iaşi, Str. Fantani, Nr.3
Tel: 0232/268.266

Scurt istoric
Potrivit tradiţiei locale, in anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif Muşat au intampinat la marginea Iaşului, in locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Ţării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost intampinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă şi in cronici. Din acest motiv, după caţiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul.
Intre anii 1908-1910, caţiva călugări au construit in valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan. Intre ctitorii de atunci, se numără şi Arhimandritul Teodosie Şoriceanu şi caţiva călugări atoniţi.
Opt ani mai tarziu, in anul 1918, biserica a fost distrusă in intregime in urma exploziei unui depozit de muniţii din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniţie, schitul a fost distrus, murind mai mulţi călugări, printre care şi Arhimandritul Teodosie.
După primul război mondial, intre anii 1923-1928, in timpul păstoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu şi alţi caţiva călugări veniţi in Romania de la Muntele Athos, au reclădit aşezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar in timpul celui de-al doilea război mondial s-a incercat refacerea ei. Avaariată şi in timpul războiului (1941-1945), biserica a necesitat ample lucrări de renovare care s-au desfăşurat intre anii 1957 şi 1959. Ulterior, ea a fost folosită ca biserică de mir, filială a Parohiei Tomeşti.
Astfel, dacă in anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri gospodăreşti, cu rol de chilii, in anul 1959, ele au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcţionat din acel an doar ca biserică care aparţinea de Parohia Tomeşti. In acea biserică se slujea numai de cateva ori pe an, dar apoi, in anii '60 ai secolului al XX-lea, lăcaşul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcţii şi, fiind complet neglijat, s-a ruinat in intregime.
In anul 1992, a fost iniţiată refacerea Mănăstirii, din iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei şi cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Calinic Dumitriu Botoşăneanul. PS Calinic s-a ocupat personal de intocmirea formalităţilor in vederea obţinerii aprobărilor necesare. Sfantul Sinod al BOR a aprobat infiinţarea mănăstirii şi, in anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfinţit de IPS Daniel. Primul stareţ a fost numit in anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară.
S-a construit iniţial un paraclis cu hramul "Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul", apoi intr-o perioadă de cinci ani, a fost ridicată o biserică monumentală din cărămidă pe locul celei construite de călugării atoniţi, care a fost inspirată de stilul bisericilor moldoveneşti din veacul al XV-lea. Hramul noii biserici este sărbătoarea "Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan", prăznuită la data de 8 mai in fiecare an.
La 10 iunie 2007, la vasrta de numai 46 ani, a murit protosinghelul Meletie Cucoară, primul stareţ al mănăstirii. A fost inmormantat in curtea bisericii. Noul stareţ a fost numit arhimandritul Arsenie Butnaru.
Ieromonahul Calistrat Chifan,acuzat de pedofilie şi care fusese pus sub canon in anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iaşi la 1 martie 2009 şi a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni .