Sfinţirea catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, a avut loc la 15 august 1789. Meritul principal în construirea bisericii l-au avut prefecţii apostolici Anton Mauro şi Fidelis Rocchi. Astfel, pr. Anton Mauro a obţinut la 8 decembrie 1776 hrisovul domnesc din partea domnului Moldovei Grigorie Alexandru Ghica prin care se încuviinţa construirea la Iaşi a unei biserici catolice din piatră, întrucât cea veche, din lemn, arsese în octombrie 1766
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi a dispus de la început de o orgă, care a răsunat şi la Liturghia solemnă la care a participat prinţul Potemkin, alături de vestitul compozitor şi dirijor Giuseppe Sarti, care îl însoţea pe prinţ la Iaşi.
După anul 1789, pr. Fidelis Rocchi se va concentra pe strângerea de noi fonduri în vederea construirii turnului bisericii, acţiune realizată în anii 1803-1804 de succesorul său la conducerea misiunii, pr. Dominic Brocani.
Amplele lucrări de restaurare şi mărire a edificiului, efectuate între anii 1869 şi 1873 sub coordonarea episcopului Giuseppe Salandari, au făcut din biserica „Adormirea Maicii Domnului” un lăcaş de cult vrednic de oraşul Iaşi, centrul cultural şi spiritual al Moldovei.
Din punct de vedere arhitectural, biserica reprezintă un exemplu unic de artă barocă în Moldova. Altarul principal a fost lucrat la Roma, iar cele laterale la Padova, cu marmură adusă de la Veneţia, iar pictura a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo.
În biserică sunt înmormântaţi 13 preoţi şi episcopi, printre care şi ctitorul bisericii, pr. Fidelis Rocchi, mort la 8 septembrie 1795.
La 27 iunie 1884, o dată cu fondarea Episcopiei de Iaşi, biserica va căpăta statutul de catedrală, facilitând în următorii 125 de ani celebrările liturgice solemne care au rămas în memoria comunităţii locale, dar şi a întregii Dieceze de Iaşi
|