Adresa: Bd. Ştefan cel Mare, 26, 700064-Iaşi
Scurt istoric
Într-un privilegiu acordat franciscanilor în anul 1753, care solicitaseră ridicarea unei biserici de piatră în Iaşi, domnul Moldovei, Matei Ghica scria: „Încă din descălicătoarea ţării, din zilele altor luminaţi răposaţi domni, au avut ei biserică aici în Iaşi, şi nu numai aici în Iaşi, ci în toată Ţara Moldovei… de când ne-am pomenit, am apucat având ei biserică aici în Iaşi”.
Potrivit tradiţiei, catolicii din Iaşi au construit o biserică în intervalul 1540–1594. Această biserică e menţionată în documente începând cu ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, în special în relatările şi însemnările unor călători străini. Lăcaşul de cult este menţionat începând cu anul 1586 de numeroşi misionari, printre care iezuitul Giulio Mancinelli, episcopul Petru Bogdan Baksich (1641) şi Marcu Bandini (1645). Acesta din urmă sugerează ideea că biserica închinată Adormirii Maicii Domnului ar fi fost construită de boierul Ioanachie, un dregător al domnului Vasile Lupu. De menţionat faptul că domnii Moldovei au acordat acestui lăcaş numeroase privilegii, aşa cum au făcut în anul 1711 Dimitrie Cantemir, în anul 1746 Ioan Mavrocordat şi în anul 1752 Constantin Racoviţă. Lucrările la biserica de piatră au fost începute în anul 1782 de pr. Anton Mauro şi finalizate în anul 1789 de prefectul Misiunii Franciscane din Moldova, pr. Fidelis Rochi, biserica fiind sfinţită la 15 august acelaşi an.
În anul 1864 episcopul Iosif Salandari a început ample lucrări de restaurare a bisericii: a modificat absida, a comandat cele două altare secundare la Padova, a instalat icoanele „Calea crucii” aduse de la Viena, a înzestrat cu o nouă orgă biserica, a amenajat tronul şi amvonul etc. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan italian Iosif Carta din Palermo.
Oraşul Iaşi a avut un loc aparte în istoria catolicilor din Moldova, fiind reşedinţa prefecţilor şi a vizitatorilor apostolici, iar din anul 1818 reşedinţa vicariatului apostolic. Din anul 1884 la Iaşi îşi are reşedinţa permanentă episcopul romano-catolic de Iaşi, după ridicarea la 27 iunie acelaşi an a vicariatului apostolic la rang de episcopie. Tot la Iaşi, în anul 1700 s-a deschis de către iezuiţi prima şcoală primară catolică din Moldova. Seminarul diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi a fost înfiinţat la 29 septembrie 1886. Comunitatea catolică din Iaşi a cunoscut o dezvoltare deosebită o dată cu fondarea în anul 1867 de către episcopul Iosif Salandari a Institutului „Notre Dame de Sion”, care se ocupa cu educarea tinerelor. Acest institut a funcţionat până în anul 1948 în clădirea actuală a Filarmonicii.
După 1989, a început construirea unei noi biserici lângă catedrală şi au fost înfiinţate alte patru parohii pentru credincioşii din Iaşi: „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (1995), „Sfântul Anton” (1996), Tomeşti (1997) şi Dancu (2007). Iaşiul găzduieşte în prezent numeroase ordine şi congregaţii masculine şi feminine (Societatea lui Isus, Fraţii Şcolilor Creştine, Mica Operă a Divinei Providenţe, Fraţii Carităţii, Surorile „Notre Dame de Sion”, Surorile Providenţei, Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe, Surorile Campostrini, Congregaţia Surorilor Oblate Asumpţioniste, Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Institutul „Sfânta Maria”). După 1989 învăţământul catolic la Iaşi a cunoscut un avânt deosebit prin înfiinţarea unor şcoli şi facultăţi specializate.
În ciuda condiţiilor grele, catolicii din Iaşi, susţinuţi şi încurajaţi de păstorii lor, au reuşit să-şi păstreze credinţa, numărul lor fiind mereu în creştere. Astfel, dacă în anul 1979 în Iaşi existau 7.320 de credincioşi catolici, în anul 1993 erau 9.914 catolici, astăzi trăiesc în „oraşul celor şapte coline” circa 13.000 de catolici.
|