cultura in Iasi,teatre,filme,film,concerte,agenda zilei,iasi,muzee

Adresa: 707120-Cotnari, jud. Iaşi;
Tel.: 0232/730363

Scurt istoric
Statisticile catolice menţionează, pentru prima dată, existenţa catolicilor la Cotnari în anul 1599, având 198 de familii cu un total de 1083 de credincioşi. Localitatea era una din cele mai populate, fiind a treia, urmând imediat după Suceava şi Bacău. La Cotnari erau atunci patru biserici catolice.
La Cotnari Despot Vodă a înfiinţat o „şcoală latină”, o bibliotecă de curte şi un proiect de academie, aducând aici o serie de savanţi din Europa. Sfârşitul precipitat al activităţii lui Despot Vodă nu a îngăduit realizarea până la capăt a acestor obiective. Singurul obiectiv realizat a fost „Schola latina”, un fel de liceu umanist al vremii
În ceea ce priveşte biserica aceasta, tradiţia locală consemnată de preotul cotnărean Ioan Bărcuţă în raportul său către Sfânta Congregaţie de Propaganda Fide în anul 1676 – pretinde că această biserică ar fi fost zidită de Margareta Muşata, bunica lui Alexandru cel Bun. În a doua jumătate a secolul al XIX-lea biserica era acoperită cu draniţă şi a căzut pradă flăcărilor unui incendiu în anul 1872.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea au fost lupte îndelungate între polonezi şi turci. Spre sfârşitul secolului al XVII-lea polonezii au ocupat Moldova de nord până la Iaşi. Odată cu retragerea polonezilor din Moldova de nord, majoritatea catolicilor din Cotnari au plecat. Au mai rămas doar câteva familii. Parohia s-a redeschis în anul 1946.
O a doua biserică de piatră era „Sfântul Leonard” cu cimitir propriu în jurul ei. Era în apropierea actualei primării din Cotnari. A treia era „Sfântul Urban” cu cimitirul propriu. Se afla pe promontoriu, pe lângă biserica mare gotică, spre nord. Ultimele două biserici erau de proporţii reduse.
Biserica actuală de la Cotnari a fost – înainte de 1900 – un fel de capelă pe mormântul unor familii catolice din Hârlău care-şi îngropau morţii la Cotnari şi, apoi, s-a prelungit, formând bisericuţa actuală. Biserica a avut multe reparaţii şi modificări. În anul 1960 a fost reparată de către pr. Ioan Proschinger, iar în anul 1982 de către pr Anton Bişoc când a fost mărită şi adăugat la nava bisericii şi turnul care era separat.