Adresa: Bd. Ştefan cel Mare, 26, 700064-Iaşi,
Tel. 0232/212003; fax 0232/211527
Web:
http://www.ercis.ro/
E-mail: ercis@mail.dntis.ro
Scurt istoric
Evenimentele politice de după sec. al VI-lea cauzate de migraţii, stabilirea unor popoare, ca de pildă bulgarii, şi încreştinarea lor în vecinătatea poporului român determină intrarea acestuia în sfera de influenţă a Bizanţului. După schisma cea mare orientală (1054), activitatea misionară a ordinelor mendicante (dominicanii şi franciscanii) va duce la consolidarea şi dezvoltarea comunităţilor creştine catolice ascultând de episcopul Romei, atestate în cadrul unor episcopii de scurtă durată la sud de Carpaţi, în Ţara Românească (Severin, Argeş) şi la est de Carpaţi, în Moldova (Siret, Baia, Bacău).
Astfel, în ţinutul Moldovei care s-a numit şi Valahia Minor, în 1227, a luat fiinţă Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1418-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). Misionarii care au activat erau călugări franciscani, iezuiţi şi dominicani veniţi din Italia, Polonia şi Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iaşi, unde a funcţionat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884).
La 27 iunie 1884, papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea „Quae in christiani nominis incrementum”, a înfiinţat iarăşi episcopie în Moldova, numind ca episcop, cu reşedinţa în Iaşi, pe Mons. Nicolae Iosif Camilli, la 15 iunie 1884. Dominic Jaquet, Alexandru Theodor Cisar, Mihai Robu şi Anton Durcovici au fost episcopi rezidenţiali, în rest, la conducerea diecezei, s-au aflat administratori apostolici şi „ordinarii substituti”. Cel dintâi episcop originar din Moldova a fost Mihai Robu, din Săbăoani
Oraşul Iaşi, reşedinţă episcopală, are o catedrală cu patronul „Adormirea Maicii Domnului”. Sfinţită şi dată în folosinţă pentru cult la 15 august 1789, biserica din Iaşi, care va deveni catedrală, a fost renovată de mai multe ori şi extinsă în anul 1869