cultura in Iasi,teatre,filme,film,iasi,agenda zilei,concerte,muzee

Adresă: Localitatea Mogoşeşti, Jud. Iaşi (Şos. Iaşi - Mogoşeşti - Hadambu)
Tel: 0232/228.778

Scurt istoric
Din unele documente domneşti aflăm că, in anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadambu, fost chelar, un loc "in pădurea Iaşilor, la Dealul Mare", pentru a construi o biserică cu hramul "Naşterii Preacinstitei şi Născătoarei de Dumnezeu". Un apropiat al domniei, boierul avea cateva moşii in judeţele Iaşi şi Vaslui, numai in Iaşi avand 22 dughene, locuri de case, pivniţe de piatră pe Uliţa Mare, case in Targul vechi de jos. Boierul Iani Hadambu a primit această proprietate cu scopul de a reinnoi o veche bisericuţă de lemn din secolul al XV-lea, avand hramul "Sfantul Ierarh Nicolae".
Pisania care este scrisă in slavona veche, dăltuită in piatră şi situată deasupra uşii de la intrarea in biserică, glăsuieşte următoarele: Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvarşirea Sfantului Duh, a reinnoit şi făcut această biserică dumnealui Iani Hadambu in pădurea Iaşilor din Dealul Mare unde este hramul Precistei şi Născătoarei de Dumnezeu in zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, in anul 7169 (1659), septembrie 8.
Mănăstirea care s-a numit "Hadambu", după numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit in a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica şi zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortăreţe, datorită acelor vremuri vitrege cand năvăleau turcii şi tătarii, prădand mănăstirile.
De-a lungul existenţei sale, Mănăstirea Hadambu a fost supusă mereu eroziunii timpului şi vicisitudinilor istoriei. In jurul anului 1810, schitul Hadambu era inchinat Mănăstirii Galata, iar apoi pentru 3 ani Sfantului Mormant de la Ierusalim. Aici au vieţuit mai multe generaţii de călugări greci pană in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), cand a fost dată legea secularizării averilor mănăstireşti (1863). In urma acestei legi, monahii greci au fost obligaţi să părăsească mănăstirea.
Complexul monahal a rămas in părăsire, fiind găsit intr-o stare de degradare prin anii '30 ai secolului al XX-lea de către marele istoric Nicolae Iorga. Acesta aflase aici un zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care inconjura biserica Hadambului, de la care se vedea, intre copaci, acoperişul de şindrilă spartă, loc tocmai bun pentru şcoală.
Abia in anul 1937 Mănăstirea Hadambu redevine vatră de spiritualitate monahală, aici stabilindu-se primii călugări romani, păstoriţi de ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceştia au reparat acoperişul bisericii, au reparat bolta bisericii şi au consolidat o parte a zidurilor bisericii cu cărămidă, ceea ce se vede şi in zilele noastre.
Nici călugării romani nu au stat prea mult, deoarece in urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desfiinţată. Cand a vizitat aceste locuri in anul 1976 in vederea inscrierii schitului in monumentalul "Dicţionar enciclopedic de artă medievală romanească”, reputatul istoric de artă Vasile Drăguţ a găsit aici un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porţii servind şi de clopotniţă, plus construcţii anexe aflate in ruină.