Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu” este situat in Iaşi, pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 11, in vecinătatea Colegiului Naţional "Mihai Eminescu”.
Inainte de a-şi găsi cel mai bun administrator, casa a avut o istorie zbuciumată şi plină de evenimente deosebite. Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail, obţine in anul 1818 casele din mahalaua "Muntenimii de Mijloc”, in urma unui schimb operat cu familia Hermeziu. Pentru aceste imobile, ridicate intre anii 1807 - 1808, Mihai Hermeziu primeşte moşia Cogalnic şi suma de 4000 de galbeni. După 1826, proprietatea se măreşte prin locul cumpărat de la Iordache Boian, şi va ajunge, douăzeci de ani mai tarziu, la o suprafaţă de aproximativ 7300 mp. De-a lungul timpului, pe "Uliţa din dosulu Bunei Vestiri" s-au ridicat noi construcţii şi s-au făcut multe imbunătăţiri. La comanda lui Kogălniceanu, in anul 1888, arhitectul Carol von Kugler va corecta aspectul arhitectural al casei, dandu-i forma neoclasică pe care o are şi astăzi
Imobilul a fost martorul primelor frămantări revoluţionare paşoptiste, a implinirii idealurilor de unitate şi independenţă pentru care a militat constant Mihail Kogălniceanu In calitate de "adiotant domnesc” al domnitorilor Mihail Sturdza şi Grigore Alexandru Ghica, proprietarul ii primeşte aici pe toţi plenipotenţiarii puterilor străine, pe conducătorii administraţiei ruseşti, pe membrii partidei unioniste şi, mai tarziu, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi pe regele Carol I.
După moartea soţului său, in 1891, Ecaterina Kogălniceanu, deşi bolnavă, stăpaneşte casa pană in anul 1907, cand aceasta rămane moştenitorilor de drept: Eliza şi N. N. Krupenski, Constantin, Lucia, Vasile, Ioana şi Mihail I. Kogălniceanu. In anul 1913 ea este cumpărată, cu suma de 48.000 lei, de Lucia L. Bogdan, care din 1918, rămane singura proprietară, prin ieşirea din indiviziune a lui Nicolae Krupenski.
Pe parcursul primului război mondial, aici a funcţionat Curtea marţială militară, a cărei activitate a dus la degradarea imobilului. In anul 1920, fiica lui Mihail Kogălniceanu vinde terenul, casele şi atenansele Societăţii "Ocrotirea Orfanilor de Război” pentru suma de 60.000 lei. In anul 1934, Societatea”Ocrotirea Orfanilor de Război” se autodizolvă şi toate imobilele sale sunt transferate către Epitropia Institutelor Şcolare "Gheorghe Marzescu”. Activitatea acesteia este intreruptă de cea de-a doua conflagraţie mondială, a cărei umbră se lasă şi asupra clădirii, care este afectată in mare parte. In urma demersurilor profesorului Gheorghe Băileanu, care era preşedintele şi epitropul acestei instituţii, intre anii 1946-1948, imobilul este reconstruit, păstrandu-i-se forma originală. Prin strădania profesorului universitar Gheorghe Băileanu,casa in care a locuit odinioară Mihail Kogălniceanu funcţionează ca muzeu din anul 1971.
Expoziţia actuală reconstituie atmosfera unei case boiereşti de secol XIX, punand in valoare un bogat patrimoniu ce se leagă in bună măsură de numele şi familia lui M. Kogălniceanu, completand, astfel, sfera documentară oferită de celelalte muzee de profil din fosta capitală a Moldovei.
Piesele de mobilier in stil oriental, cat si cele in stilurile Ludovic al XV-lea şi al XVI-lea, vasele din porţelan de Svres, oglinda dorată, tablourile, pianul "Thomashek”, obiectele din argint cu monogramă, piesele de mobilier in stil Biedermeier pun in valoare gustul rafinat al proprietarului şi oferă vizitatorului argumente pentru a trece pragul casei "Conului Mihalache”.
Instituţia organizează pe langă activităţile specifice muzeului, programe de pedagogie muzelă, simpozioane, lansări de carte, serate muzicale, concerte, spectacole de teatru.
_1.jpg){kind=link}