Premiera spectacolului „Tango în fum de ţigare”, de Salvador Amore, în regia lui Bogdan Ulmu, a avut loc la sfârşitul săpâmânii trecute, la Ateneu Tătăraşi.
Piesa a fost primită cu entuziasm de public, care s-a amuzat la scenele comice, pe toată durata spectacolului. Din distribuţie fac parte actorii: Nucu Ionescu, Erica Ioana Moldovan, Emanuel Florentin şi Denisa Pîrţac. Mişcarea scenică este asigurată de Ligia Delia Grozdan, iar coloana sonoră îi aparţine lui Aurelian Bălăiţă.
- Cum vi s-a părut reacţia publicului vis-à-vis de acest spectacol?
- Mi s-a părut că spectacolul prinde la public. Vineri, în ziua premierei, s-a râs mai mult. Duminică s-a râs mai puţin şi s-a ascultat mai mult. Reacţia spectatorilor a fost însă favorabilă.
- Ce ne puteţi spune povestea din „Tango în fum de ţigare?”
- Piesa este o comedie tragică despre dragoste şi moarte, despre fidelitate şi trădare, plasată în „micul infern” conjugal. Mitul lui Don Juan este adus în zilele noastre, subiectul căpătând complicaţii captivante. Replica este spirituală şi spectacolul nostru încearcă să alterneze două tonuri: dramatic şi ironic.
- Cum aţi ales titlul acestei piese?
- Autorul textului – argentinianul Salvador Amore – este jucat pentru prima oară în România, ţară pe care o iubeşte încă de pe vremea studenţiei (a absolvit Institutul de Artă Teatrală din Bucureşti). Acesta a venit cu trei titluri pentru această piesă. Primul titlu, „Don Juan”, mi s-a părut derutant, „Între viciu şi virtute”, prea didactic şi „Poate Apusul”,care mi-a plăcut mai mult. Am optat însă pentru „Tango în fum de ţigare”, pentru că este mai legat de imaginea spectacolului nostru. De asemenea, am venit cu ideea de a introduce dansurile şi muzica. Pentru dans, am lucrat cu Ligia Delia Grozdan. Toate aceste detalii au conlucrat şi a ieşit premiera.
- Care a fost primul impact pe care l-a avut textul asupra dumneavoastră?
- La prima vedere, textul m-a îngrozit. Limbajul era foarte dur. Am încercat să propun un alt stil de teatru şi consider că e genul de spectacol de care Iaşul are nevoie.
- Ce ne puteţi spune despre distribuţie?
- Am vrut să dau de lucru unor actori talentaţi. Partitura este interpretată de actori din generaţii diferite, uniţi de pasiunea pentru acest text dificil, dar provocator, în care îşi pun în valoare calităţile actoriceşti şi coregrafice.
- Finalul piesei poartă amprenta autorului sau a regizorului?
- Am adus în plus faţă de autor tăcerea de după crimă, muzica de final, un final în prelungirea finalului autorului.
Sursa: Carmen Baraboi, Evenimentul de Iaşi |